Sfârșit de februarie

Iarna pleacă
Iarna vine.
Ar pleca
dar stă cu tine.
Ce folos de calendar?
Iarna nu are habar.
A găsit loc bun
și-i place,
și-ar mai sta.
Și n-ai ce-i face.
Ce folos că ziua-i mare?
Soare sus -
cu dinți apare.
și te uiți și-aștepți...
Ți-e dor
să vezi soare.
Dar e nor,
ceață,
chiciură,
îngheț.
Și te-ascunzi
și-aștepți să treacă.
Dar degeaba,
nu mai pleacă.
Și te-ntrebi:
există vară,
soare, cald
și flori și mare?
Sau e vis.
E amintire.
E Morgana.
Ți se pare.

Isus plângea

Ce-aş fi putut să-ţi fac, o Efraime?

Mă doare sufletul în Mine

Şi trupul Mi se zguduie-n suspine

Ce pot să fac să pot s-ajung la tine?

Ţi-am arătat iubire şi iubire

Te-am ajutat când ţi-a fost greu.

Să plâng e slăbiciune? E durere.

Cum poţi să Îl refuzi pe Dumnezeu?

Cum de n-auzi când îţi şoptesc?

Adesea îţi vorbesc. Îţi vreau doar bine

Tu chiar nu vezi cât te iubesc?

Cu funii de iubire te atrag la Mine.

Mă doare sufletul în Mine.

Eu te iubesc, dar te respect.

Te vreau al Meu, dar din iubire

Şi sunt dispus să te aştept.

Sunt trist, căci va veni o zi

Când vei vedea şi înţelege.

Dar ce folos? Va trebui

S-accepţi că nu mai poţi alege.

Căci ai ales acum pentru vecie

Şi n-ai văzut, n-ai înţeles cât te-am iubit.

Azi mai e timp, dar mîine nu se ştie.

Răspunde azi, când sigur eşti primit.

Isus plângea privind Ierusalimul.

Cât Îl durea... Iubirea-I n-o primeau.

Mai plânge azi uitându-Se la mine?

Eu Îl primesc sau mai aştept, mai stau...

E anul nou. E zi de împăcare.

Şi ţinte mari, dorinţe, planuri noi avem

Isus doreşte azi a mea salvare

Şi mă aşteaptă să-I mai dau un semn.

Să vadă-n ochii mei iubirea

Să vadă că avem acelaşi gând

Durerea să dispară-n fericirea

De a vedea iubirea-n  alţii fremătând.

Ei se iubesc. Ce bucurie!

Modelul lor, Isus trăieşte-n ei

Vor fi ferice întreaga veşnicie

Şi tu eşti unul dintre ei!